Liliac cârn

Barbastella barbastellus

Cod Specie Natura 2000: 1308

Denumire științifică: Barbastella barbastellus Schreber 1774

Denumire populară: Liliac cârn

Taxonomia speciei:
Regn Animalia
Încrengătura Chordata
Clasa Mammalia
Infraclasa Eutheria
Supraordin Laurasiatheria
Ordin Chiroptera

Barbastella barbastellus – Liliac cârn

Descriere morfologică

Barbastella barbastellus este o specie de talie medie, cu bot scurt şi bombat. Urechile sunt unite la bază, iar marginile lor interne se ating deasupra capului. Nările se deschid în sus. Urechile sunt mai scurte de 20 mm și au 5–6 pliuri orizontale. Urechile nu sunt pliate când se odihneşte. Tragusul este destul de lung, depăşind jumătate din înălţimea urechii şi îngustându-se către vârful rotunjit. Adesea urechile au o excrescenţă ca un nasture în mijlocul marginii exterioare. Pintenul ajunge până la jumătatea uropatagiului şi prezintă epiblemă. Blana de pe partea dorsală este negricioasă, mai deschisă la vârfuri. Lungimea antebraţului este cuprinsă între 36,5–44,0 mm.

Răspândirea și mărimea populației

Specia este răspândită pe întreg continentul european, limita nordică cuprinzând Anglia, sudul Suediei și o singură semnalare în Norvegia. Barbastella barbastellus este prezent, de asemenea, în Insulele Baleare, Corsica, Sardinia, Insulele Canare, însă lipseşte din centrul şi sudul Spaniei, din Creta şi Cipru.

La nivel național este frecvent în zonele pădurilor mature de foioase, România numărându-se probabil între țările cu cele mai semnificative populații din Europa. Semnalări ale speciei există din aproape toate regiunile cu păduri ale ţării, însă cele mai importante populaţii trăiesc în Carpați şi nordul Dobrogei.

Populația națională

Nu există evaluări oficiale ele efectivului populaţional naţional al speciei. O evaluare publicată a efectivului apare în Cartea Roşie a Vertebratelor din România (Botnariuc et al. 2005) care estimează la 3500 indivizi populația națională. Această valoare însă este mult subestimată. În 2008 Asociația pentru Protecția Liliecilor din România a elaborat documentul Shadow List referitor la desemnarea siturilor Natura 2000 pentru speciile de lilieci de interes conservativ (document de uz interior, nepublicat), acesta estimând populația națională la 50.000-80.000 indivizi (utilizând datele disponibile recente din recensămintele multianuale, precum și metoda extrapolării pentru zonele neacoperite).

Habitat

Este o specie caracteristică de pădure, care însă poate fi întâlnită şi în grădini, situate în apropierea unor zone împădurite sau în zone cu tufărişuri. Compoziţia de specii a pădurilor este mai puţin importantă pentru această specie, structura bogată şi prezenţa mai multor grupuri de specii având o semnificaţie mai mare. Exemplarele pot parcurge distanţe de până la 4,5 km de la adăposturi până la habitatele de hrănire.

Specia are nevoie de:

– păduri mature de foioase, cu concentrație mare de scorburi, pentru a le folosi ca adăposturi pe perioada întregului an.

Specia are nevoie de păduri mature de foioase, acestea funcționând ca habitate de hrănire în majoritatea timpului alocat pentru procurarea hranei.

– coronament cu producție mare de hrană, de ex. stejar, fag, carpen, care sunt specii cu abundență mare de insecte.
– grădini din apropierea zonelor împădurite, acestea funcționând ca habitate de hrănire.
– zone umede din pădure, acestea funcționând ca habitate de hrănire.
– suprafețe de apă stătătoare și/sau curgătoare din păduri, pentru a servi ca habitate de hrănire , surse de apă, și/sau rute de zbor.
– structuri lineare în vegetație (ex. șir de arbori, garduri vii), acestea funcționând ca habitate de hrănire.
– adăposturi subterane: peșteri, mine părăsite, pivnițe, cripte sau alte structuri subterane, funcționând ca adăposturi în perioada de hibernare.

Lista Roşie IUCN: LC (risc scăzut)
Lista Roşie a Uniunii Europene: NT (aproape ameninţat)
Cartea Roşie a Vertebratelor din România: vulnerabil
Directiva Habitate – Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, Anexa II. și IV., Cod Natura 2000: 1308
Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice.

Adăposturi
Vara se adaposteşte in scorburi, sau in fisurile de sub scoarţa arborilor batrani, mai rar in cladiri. Coloniile de naştere sunt formate de obicei din 10–15 femele.
Hibernarea
Hiberneaza in adaposturi subterane, peşteri, galerii de mina, pivniţe sau scorburi de copaci. Fiind foarte rezistent la frig, in peşteri poate fi intalnit, in general, in apropierea intrarii.
Migraţie
Migrează la distanțe mici.
Procurarea hranei și surse de hrană
Vaneaza in primul rand in paduri de foioase, in jurul vegetaţiei de la marginea apelor, dar şi deasupra suprafeţelor de apa. Are un zbor foarte rapid şi agil şi vaneaza aproape de vegetaţie. Având dentiţia şi musculatura maxilelor slabă vânează insecte de talie mică pe care capturează, în primul rând, în zbor. Principala sursă de hrană sunt lepidopterele (Arctiidae, Pyralidae, Noctuidae), dar consumă şi diptere, coleoptere mici, mai rar neuroptere, trichoptere sau homoptere. Specia începe să vâneze destul de devreme după apusul soarelui; are un zbor rapid şi agil. Vânează în general aproape de vegetaţie, deasupra arborilor sau sub coronamentul pădurii, dar şi la liziera pădurii sau de-a lungul unor structuri lineare de vegetaţie.
Reproducere
Vara se adăpostesc în scorburi sau fisurile de sub scoarţa arborilor bătrâni, mai rar în clădiri. Coloniile de naştere sunt formate de obicei din 10-15 femele.

Femelele nasc 1 sau 2 pui în a doua jumătate a lunii iunie sau prima parte a lunii iulie. Puii devin independenţi la vârsta de 6 săptămâni. Majoritatea exemplarelor ajung la maturitate sexuală în primul lor an. Împerecherea are loc începând de la sfârşitul verii la adăposturile de împerechere, dar şi iarna, în adăposturile ocupate pentru hibernare. Grupuri alcătuite dintr-un mascul şi până la 4 femele pot fi observate în perioada împerecherii.

Perioadele critice:
noiembrie – martie: hibernaculele
iunie-august: adăposturile de maternitate (deocamdată neidentificate în sit)
august-septembrie: locurile de împerechere

ROSCI 0170 Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer
ROSCI 0195 Piatra Mare
ROSCI 0207 Postăvarul