Vidra | CARPASIT

Lutra lutra

Vidră, Lutră, Câine de râu

Cod Specie Natura 2000: 1355

Denumire științifică: Lutra lutra (Linnaeus, 1758)

Denumire populară: Vidră, Lutră, Câine de râu.

Taxonomia speciei:
Regnul: Animalia
Phylumul: Chordata
Subphylumul: Vertebrata
Clasa: Mammalia
Infraclasa: Eutheria
Ordinul: Carnivora
Suprafamilia: Canoidea-
Familia: Mustelidae
Subfamilia:Lutrinae
Genul: Lutra
Specia: Lutra lutra (Vidră)

Lutra lutra – Vidră, Lutră, Câine de râu

Descriere morfologică

Trupul său este adaptat legilor hidrodinamicii, la fel și coada, groasă la bază ce se subțiază spre vârf, utilizată la înaintat și cârmit. Degetele sunt unite de o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Capul mic cu o formă hidrodinamică face mult mai facilă înaintarea pe sub apă. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg pe când femela cântărește aproximativ 4-5 kg (Jedrzejewski et al., 2010). Acest mustelid poate ajunge la dimensiuni de până la 1 metru și jumătate lungime și la o greutate de 15 kilograme. Urechile mici sunt adaptate vieții acvatice, fiind prevăzute cu două pliuri ce le acoperă atunci când vidra pătrunde în apă sau că ochii sunt adaptați, putând vedea în apă. Blana are o culoare generală de castaniu închis, mai deschisă ca nuanță pe pântec și ceva mai surie pe partea din față a capului, iarna blana este mai deasă și mai lucioasă (Manolache et al., 1977).

Răspândire

Vidra Euroasiatica are una dintre cele mai largi distribuții dintre toate mamiferele palearctice (Corbet, 1966). Arealul sau de distribuție cuprinde părți din trei continente: Europa, Asia și Africa. Distribuția actuală în Europa este marcată de un coridor larg, ajungând pornind de la Danemarca Centrală, prin partea de vest a Germaniei, Olanda, Belgia, Luxemburg, partea de est a Franței, Elveția, partea de vest a Austriei spre centrul Italiei, unde vidra este cale de dispariție sau redusă la populații mici și, uneori, izolate. Informații pentru Rusia, care formează o legătură între Europa și Asia, este putina si apar date fragmentare pentru anumite zone. Se pare însă ca vidra este distribuita în toată țara, cu excepția tundrei și a regiunilor nordice, cu îngheț permanent. Prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. În Romania vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării (Brehm, 1964). Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Uneori, în căutarea locurilor prielnice, trece cumpăna apelor, peste creasta munților.

Habitat

Vidrele au un teritoriu ce variază ca dimensiune în funcție de anumiți factori precum: tipul de habitat, bogăția în resurse de hrană, disponibilitatea zonelor de odihnă, deranjul antropic și poate avea dimensiuni de la 3 km² la 40 km². Masculii au teritorii mai marii ca cele ale femelelor și în cadrul teritoriului unui mascul se pot suprapune teritoriile mai multor femele.

Conform Listei Roșii a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) specia vidră este Potențial Amenințată – NT (Near Threatened).
Vidra este o specie strict protejată în temeiul legislației internaționale și diferite convenții. Acesta este listată în anexa I a CITES, Anexa II al Convenției de la Berna, anexele II și IV a Directivei Habitate și Directivei Specii ale Uniunii Europene și Anexa I din Convenția de la Bonn (Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS), care recomandă cel mai înalt grad de protecție a acesteia.

Hrănire
Vidra este un animal cu activitate nocturnă și aurorală. Când îi lipsește hrana se deplasează mult, depărtându-se de apă, putând trece la munte peste cumpăna apelor, dintr-un bazin hidrografic. Principalul sortiment de hrană pentru vidră îl reprezintă peștele de toate formele și mărimile, căci se încumetă să atace și pește mare pe care, după ce îl răpune, îl scoate pe mal, depozitându-l într-un loc anume sub o piatră sau un buștean, unde îl poate păstra multă vreme, apoi mănâncă doar părțile bune din el. De obicei alege partea sângerie de la bronhiile peștelui și carnea fără oase a spatelui, restul lăsându-l pentru alții. În afara peștelui, vidra mănâncă raci, amfibieni, melci, păsări și șoareci de apă (Manolache et al., 1977).

Adăpost
Vizuinele de vidră sunt ușor de reperat datorită latrinelor din apropierea acestora, de obicei ele sunt săpate în malurile puternic fixate de rădăcinile arborilor. Vizuinele au de obicei două intrări, una aeriană și una subacvatică.
În arealul utilizat de vidră pot fi observate în zonele cu iarba mare și deasă mici culoare, având forma unui tunel, ce sunt utilizate de vidră. Tot în aceste zone putem observa locuri utilizate de vidră pentru a își usca blana și pentru odihnă, de obicei acestea sunt lipsite de vegetație și au prezent un substrat nisipos.

Reproducere
Vidrele ca și alte mustelide, au un sistem reproductiv poligam bazat pe teritorialitatea ambelor sexe. În interiorul teritoriului său, masculul controlează de la una la mai multe femele. Vidrele se pot reproduce pe tot parcursul anului iar puii se pot naște atât iarna cât și vara, dar femelele pot da viață la pui în general o dată la doi ani. Vidra are o gestație prelungită (di pauza embrionară) și naște de la 2 la 4 pui, care vor sta în preajma ei pentru un an sau mai mult (Jedrzejewski et al., 2010).

Amenințări Majore:
Habitatele acvatice ocupate de vidre sunt extrem de vulnerabile la schimbările provocate de om. Canalizarea râurilor, îndepărtarea vegetației de pe maluri, construcția de baraje, drenarea zonelor umede, activități de piscicultura și acvacultura și alte tipuri de impact asociate activităților umane asupra ecosistemelor acvatice sunt nefavorabile pentru populațiile de vidră (Reuther și Hilton-Taylor, 2004). Poluarea este amenințare majoră pentru vidre din Europa, principalii poluanți care prezintă un pericol pentru vidre sunt organoclorurile, dieldrinul, DDT / DDE, bifenili policlorurați (PCB), mercurul și metalele grele.
O alta amenințare o constituie fragmentarea habitatelor de către rețele de transport, cauzând numeroase accidente de trafic, având drept rezultat decesul exemplarelor de vidră, ce au intrat în coliziune cu mijloacele de transport.
Braconajul este o amenințare cu o amploare mare în România, specia nu este braconată pentru importanța sa cinegetica ci pentru pagubele ce le produce proprietarilor de ferme piscicole.

ROSCI 0042 Codru Moma