PROIECTUL CARPASIT

Hibernează în peşteri, galerii de mină sau pivniţe, în general la temperaturi cuprinse între 6-9 °C. Ocupă adăposturile de hibernare începând din octombrie (uneori din septembrie), şi părăseşte aceste adăposturi în cursul lunii aprilie. Sunt destul de rare adăposturile de hibernare unde se găsesc peste 100 de exemplare. Cel mai mare adăpost subteran cunoscut din Europa este în Slovenia şi adăposteşte aproximativ 1.000 de exemplare.
Liliacul mic cu potcoavă poate fi considerată o specie sedentară, la care migraţiile sezoniere sunt scurte, în general între 5-20 km. Cea mai lungă distanţă parcursă în Europa este de 153 km. Migraţiile mai lungi de 50 km, în majoritatea cazurilor, sunt efectuate numai treptat, pe parcursul a mai multor ani. Masculii adulţi în general efectuează zboruri mai lungi şi sunt mai predispuşi la migraţie decât femelele şi exemplarele subadulte.
În Europa în cursul deceniilor trecute au fost inelate aproximativ 20.000 de exemplare. În ultima perioadă, datorită reducerii populaţiilor şi a faptului că specia pare destul de sensibilă la inelare, activităţile de marcare au fost în general abandonate.
Hrana constă în primul rând din diptere şi molii de talie mică, himenoptere, neuoreptere, trichoptere, dar ocazional poate prinde şi coleoptere mici sau păianjeni. Studiile arată că liliacul mic cu potcoavă capturează prada de mărime corespunzătoare în mod oportunist, astfel compoziţia dietei reflectă abundenţa acestor insecte. Capturează prada exclusiv în zbor. Are un zbor agil şi manevrabil, uneori foarte aproape de vegetaţie, chiar şi în coronament dens. O parte a insectelor capturează direct de pe vegetaţie. În păduri, în general, vânează deasupra etajului arbuştilor până la înălţimea de 8-10 m, dar şi aproape de sol sau la nivelul coronamentului, în funcţie de structura pădurii.Când vânează are un zbor destul de rapid, în general aproape de sol, la o înălţime de 1-2m, cu capul şi urechile orientate în jos, căutând după insecte. În capturarea prăzii joacă un rol important şi sunetele generate de insecte în timp ce se mişcă pe sol. După descoperirea pradei aterizează pe sol şi capturează acesta inclusiv prin folosirea aripilor. Insectele de talie mai mică sunt consumate în zbor, iar cele de talie mare aşezându-se de exemplu pe o creangă. În unele situaţii urmăreşte şi capturează insectele de talie mare în zbor.

Reproducere

Liliecii mici cu potcoavă nasc un singur pui anual; naşterea are loc între jumătatea lunii iunie şi jumătatea lunii iulie. Procentul femelelor reproductive este de numai 50-70% într-o colonie de naştere, pentru că nu toate femelele adulte nasc în fiecare an, în plus numai un mic procentaj (aproximativ 15%) al femelelor se reproduc în primul lor an. Puii pot efectua primele zboruri la vârsta de 3 săptămâni, părăsesc adăpostul prima dată la vârsta de 4 săptămâni şi devin independenţi la vârsta de 6 săptămâni. Majoritatea masculilor şi femelelor ajung la maturitate sexuală în al doilea an. Împerecherea are loc toamna, în general, la adăposturi subterane, dar şi iarna, în adăposturile de hibernare.